Cat de departe putem merge cu autoapararea? Ma refer aici la autoapararea verbala, de atitudine si nu la cea fizica
Cum ne schimbam atitudinea si felul de a fi cu o persoana care ne displace? Daca avem vreun coleg de munca nesuferit tindem sa devenim si noi nesuferit cu el sau incercam sa detensionam atmosfera si sa fim chiar mai amabil cu el?
Mi s-a intamplat inca din copilarie cu vreun prieten de joaca sau acum la serviciu de cand ma pot lauda si eu ca am colegi de munca sa ma cuprinda o stare de furie cand sunt nedreptatita chiar si printr-o vorba spusa pe un ton inalt sau pe o privire vicleana.
Sunt o persoana impulsiva, ma aprind dar stiu sa ma si controlez chiar daca fierb pe dinauntru.
De la o vreme incerc sa nu ma mai consum la diverse atacuri chiar si unele infime.
Procesul de dezvltare si maturizare este in plina amploare.Nu stiu daca este chiar foarte bine dar ma controlez si merg pe principiul ca o vorba buna face mai mult decat orice.Asa ca imi mentin calmul cand este ceva ce imi displace si ma nemultumeste, eu trebuie sa fiu asa cum mi-ar placea sa-i vad si pe altii sa se comporte cu mine.Cred ca asa ar trebui sa fim toti , sunt de parere ca principiul “ intoarce si celalalt obraz” este inteles prost,conteaza si cum il intorci. Orice comportament si atitudine negativa fata de ceva/cineva ne consuma mult “carburant” si nu se merita intr-atata.
Exemple din viata sunt multiple, situatii zilnice carora le facem fata, fie pe strada, la serviciu sau acasa.
Energia si elanul de viata care trebuie sa fie pozitive in intregime trebuie consumate pe lucruri care ne fac placere si care nu ne incrunta privirea.
Am exclus din discutie cazurile exceptionale de persoane care se afla in conflict permanent incepand cu ei insisi si apoi cu ceilalti, cu acest gen de persoane mai bine nu interactionezi si te mentii la distanta, tine de patologic si nu ai nicio sansa de comunicare.
Autoeducarea incepe din interior si tine cel mai mult de cum ne educam emotiile, trairile, sentimentele ca sa nu ne facem rau singuri, de cele mai multe ori noi insine permitem sa ni se intample ceva “rau”, atata timp cat simtim si traim prin mintea altcuiva nu putem fi noi insine si ne indepartam de propria fiinta, stare de sine, de ceea ce suntem cu adevarat.
