Cum mai ajungem sa ne declaram multumiti cu lucrurile pe care le avem si cu cele pe care nu le avem? Ma refer la lucruri materiale cat si la sentimente, trairi , senzatii.
Cum sa fi multumit sufleteste cu un job care iti ocupa mai tot timpul daca nu tot, cu un salariu de care niciodata nu esti multumit deoarece cum creste salariul cresc si cheltuielile?
Cum esti impacat cu cele care ti se intampla, fie ele bune sau rele? Chiar si lucrurile bune cand se intampla si-mi provoaca bucurie imi pun si un semn de intrebare si anume ca intotdeauna am trait cu sentimentul ca dupa bine urmeaza si rau in schimb niciodata invers, ca dupa rau urmeaza si bine, asta se trage din pesimismul meu fatalistic.
Admir si invidiez persoanele impacate cu ele insele, cu priviri senine, linistite si care se arata relaxate.Incerc de fiecare data sa ma comport si eu ca ele chiar daca persoanele linistite ascund adevarate caractere furtunoase de cele mai multe ori.
Cred ca cel mai bun lucru care ti se poate intampla este sa te declari seren, relaxat si gata oricand sa infrunti tot ce este rau si vei fi mereu tare atat timp cat mai esti pe propiile picioare, ca oricand iti poti imbunatati situatia si poti visa la asta.
Multumirea sufleteasa si impacarea de sine sunt dupa parerea mea cele mai mari fericiri pamantesti si pot fi tratate oricand ca un tel in viata.Important este de asemenea ce faci pentru a le dobandi, ce comportament adopti, asta este lucrul care ne face unici si ne defineste personalitatea.
