La ce ne-am putea gandi vorbind despre un regim psihic? Pai in momentul cand suferim de vreo afectiune fizica incepem sa tinem un regim alimentar, renuntam la unele obiceiuri nesanatoase pentru o perioada de timp.Pe parcurs ne obisnuim cu situatia data si continuam asa.
De ce nu am putea face la fel si cu ceea ce tine de afectiuni sufletesti? De ce nu putem sa supunem si sufletul la un regim?
Si anume sa ne eliberam de povara stresului pe care ni-l inducem noi insine prin tot felul de griji zilnice.
Cand ne bate pesimismul incepem sa ne gandim la tot felul de lucruri negative si imediat starea noastra de spirit se inrautateste brusc, poate ca lucrurile nu sunt chiar atat de grave dar noi le facem sa para atat de tragice.
De ce nu ar merge si invers aceasta "motivare"? De ce nu ne-am induce si starea de bine?Cu "putin" efort cu siguranta am reusi.Trebuie sa ne inducem linistea de care avem nevoie pentru a functiona in normalitatea pe care noi insine ne-o impunem si care ne face bine.
Nu degeaba se spune ca pasarea Phoenix renaste din propria cenusa.Trebuie sa existe acea motivare care sa ne faca sa ne "reconstruim" ceea ce a fost zdruncinat si sfarmat in bucatele.Si cum numai noi ne putem ajuta , trebuie sa o si facem.Nu exista cineva care sa faca lucrurile in locul nostru.
Concluzionand, DA exista resurse interioare prin care sa putem depasi situatiile tensionante si stresante si cele de suferinta fizica sau sufleteasca, nu le-am mai separa deoarece una o induce pe cealalta, suferi fizic suferi si psihic implicit si invers.
