Urasc tot ce este fals, tot ce este facut cu jumatate de masura, jumatatile de masura aduc mai mult rau decat bine.
Sunt pe principiul totul sau nimic.
Nimic nu mi se pare mai scarbos decat "falsul"din viata pe care o traim, "fals" de care fug dar nu intotdeuna si scap.
Falsele iubiri, implicit falsele relatii, falsele familii, falsele prietenii, falsele activitati in care nu punem suflet si pe care le facem fara sa ne implicam emotional si asa mai departe.
M-am acuzat de multe ori ca ma consum muuult prea mult chiar si atunci cand poate ca nu ar fi cazul.Poate ca simt altfel unele lucruri, situatii, din pricina "constructiei" mele. M-am zbuciumat mereu cand nu reuseam sa-mi demonstrez cu argumente punctul de vedere si "adevarul" meu, destul de obiectiv dupa parerea mea.
Nu m-am multumit niciodata cu jumatati de masura si treptat am renuntat la asa ceva cu riscul de a nu avea nimic.A nu avea nimic doar in aparenta deoarece ma aveam pe mine, intr-totul.Aveam slabiciunile mele, curajul meu razboinic si tristetea mea pozitiva.
Mai bine nimic decat ceva pe care astazi il am si maine poate nu.Am mai afirmat pe aici ca iubesc stabilitatea care merge la brat cu schimbarea.Schimbarea cu suflul ei nou, cu adierea suava a unui nou inceput.
